Home
    Produse
    Oferta pret
    Experienta
    Certificare-Calitate
    Contact

Solicita o oferta de pret

 

0728 - 80 30 30

NOU ! Comenzi la domiciliu

S.C. GEOART PIT S.R.L. - Producator tamlarie PVC si Aluminiu cu geam termopan termoizolant, Rulouri exterioare, Usi garaj, Plase insecte, Jaluzele, Geamuri Model – Vitralii, Instalatii termice si sanitare

 
 

Click pentru GALERIE

 

     Instalatii Termice - CENTRALE Cand va hotarati sa achizitionati un tip de centrala termica pentru casa, este bine sa va documentati sa aflati atat avantajele cat si dezavantajele ce le ofera un anume tip de centrala termica. Trebuie sa aflati care sunt costurile instalatiilor, care este durata lor de viata, usurinta sau dificultatea in operare a centralei, felul si pretul combustibilului, locatia unde doriti sa fie montata.

      Confortul optim in locuinte sau birouri este oferit si de instalatii termice. Gama noastra de servicii se bazeaza pe consultanta, montaj instalatii si centrale termice. Tipuri de centrale termice:

- Centrale termice pe gaz
- Centrale termice pe lemne
- Centrale termice electrice

       Alegerea unei centrale termice variaza in functie de locatia unde va fi instalata si de mediul exterior (prezenta utilitatilor), iar cel mai important factor este tipul tirajului. Exista mai multe feluri de tiraj: natural, fortat si fortat in condensatie.

    Oricare din tipurile de centrale termice ofera avantaje si dezavantaje. Afland mai multe detalii despre aceste centrale termice, vom putea alege centrala care se potriveste dorintelor si necesitatilor noastre. Putem alegem o centrala termica in functie de combustibil? Desigur, dar trebuie sa tinem cont de locatie, posibilitati tehnice si financiare. Daca locuim la apartament (bloc) trebuie sa alegem intre centrala pe gaz sau curent electric. Daca locuim la casa / vila, pensiune etc. unde nu exista gaze vom putea alege centrala pe combustibil solid (lemne sau carbune) sau curent electric.

     O centrală termică de perete, cunoscută si sub denumirea de centrală termică murală sau cazan mural, este un cazan montat pe un perete sau într-o nisă putin adâncă din perete, destinat producerii de agent termic necesar încălzirii si a apei calde de consum pentru o locuintă individuală. Dacă aceste cazane sunt destinate numai producerii de apă caldă de consum li se spune boilere.

    Combustibilul folosit este de obicei gazul natural, dar există constructii care utilizează combustibil lichid (GPL). Pot fi cu cameră de ardere deschisă sau închisă (etansă). În ultimul timp sunt realizate sub forma cazanelor cu condensare, care au performante superioare. Prepararea apei calde de consum se poate face în momentul cererii (instantaneu), sau în prealabil (cu acumulare). De obicei sunt montate în interiorul clădirilor, dar pot fi montate si în exterior.

      Centralele termice de perete produc agent termic (format din apă si, eventual, antigel) destinat încălzirii, cu o presiune de cel mult 6 bar si o temperatură de cel mult 95 °C. Randamentul lor termic brut trebuie să fie de cel putin 90 % în cazul centralelor fără condensare (cele cu condensare au randament termic brut superior).

     Majoritatea centralelor oferă puteri cuprinse între 5 – 100 kW, însă valoarea cea mai frecventă este de 20 000 kcal/h, adică cca. 24 kW. Deoarece gazul natural are o putere calorifică inferioară de aproape 36,00 MJ/m3N, consumul orar maxim în cazul acestor centrale este de 2,4 m3N/h, care este cota de gaz obisnuită alocată de distribuitorii de gaz din România utilizatorilor individuali de astfel de centrale termice. Această cotă asigură încălzirea unei locuinte de 480 m2. La centralele pe gaz, alimentarea cu gaz se face din retele de presiune joasă, adică la suprapresiunea nominală de 2000 Pa, cu tolerantă între 1500 si 5000 Pa.

     În România o centrală cu o putere termică sub 0,1 Gcal/h (116,3 kW) poate fi amplasată si în încăperi care nu sunt considerate săli ale cazanelor.

     Centrala este formată în principiu dintr-o carcasă fixată pe perete, în care se găsesc: un arzător, o cameră de ardere, un sistem de evacuare a gazelor arse, un schimbător de căldură principal, o pompă de circulatie, un sistem de preparare a apei calde de consum, un robinet cu trei căi, un vas de expansiune, armături (supape, robinete de umplere, golire si aerisire), senzori si electronică de comandă.

     Din punct de vedere al preparării apei calde de consum(= apă caldă menajeră, apă caldă sanitară) ele pot fi cu prepararea instantanee a apei sau cu acumulare (cu prepararea apei în prealabil). Prepararea apei calde de consum se face cu ajutorul agentului termic produs de centrală. În cazul preparării instantanee apa caldă este produsă în momentul aparitiei cererii de consum. Prepararea se face comutând agentul termic de la instalatia de încălzire la un schimbător de căldură cu plăci. Corelarea fluxului termic necesar producerii apei calde cu cel produs prin ardere este dificilă. Există două solutii:

- Se optează pentru un debit de apă fix (cât curge la un robinet) cu o diferentă de temperatură fixă, caz în care automatizarea arzătorului este simplă, dar centrala nu este flexibilă la cererea de apă caldă: poate servi doar un robinet, care nu poate avea debit mic, nu se poate face economie de apă caldă. Solutia este însă ieftină.

- Se optează pentru flexibilitate, ceea ce necesită modularea flăcării (reglarea puterii flăcării prin cantitătile de gaz si aer introduse în camera de ardere), ceea ce conduce la o solutie mai scumpă

     În cazul preparării apei calde în prealabil, aceasta se face într-un vas, încălzit de agentul termic. Solutia este flexibilă, simplă, dar mai voluminoasă si mai scumpă, datorită vasului de acumulare. În plus, din vasul de acumulare căldura se pierde putin câte putin în mediul ambiant, asa că centrala consumă combustibil si în absenta solicitării de apă caldă.

     Din punct de vedere al tirajului, centralele de perete pot fi cu tiraj natural sau fortat.

Centralele cu tiraj natural (zise si cu arzător cu aer autoaspirat) aerul necesar arderii este preluat la fel ca la o sobă obisnuită, din incinta în care se află centrala, iar gazele de ardere sunt evacuate în exterior printr-un cos de fum, cu ajutorul tirajului realizat de acesta. Camera de ardere este deschisă, adică comunică cu incinta în care este amplasată centrala. Centralele cu tiraj natural sunt mai simple, mai fiabile, mai silentioase si mai ieftine, însă pot fi amplasate doar în spatii care îndeplinesc conditii foarte restrictive.

Centralele cu tiraj fortat (zise si cu arzător cu aer insuflat sau cu arzător cu introducere fortată a aerului), tirajul este realizat de un ventilator încorporat. În acest caz aerul necesar arderii este preluat din exteriorul incintei în care este montată centrala, iar gazele produse prin ardere sunt evacuate tot în exterior, de obicei prin racorduri concentrice (cos ventuză). Camera de ardere este închisă (etansă), adică nu comunică cu incinta în care este montată centrala. Ventilatorul este o componentă suplimentară, care scumpeste constructia si care se poate defecta destul de usor. Conditiile de amplasare ale centralei sunt însă mult mai putin restrictive.

Centrale cu condensare Centralele termice în condensare se deosebesc de cele clasice prin consumul redus de energie. Acestea produc cantităti de emisii mult mai reduse comparativ cu centralele asa - numite „clasice”, si dispun de un tub scurt din plastic de evacuare, care permite amplasarea centralei în orice loc din locuintă. Prin arderea unui m3N de gaz natural se produc teoretic cca. 1,6 kg de apă sub formă de vapori, iar prin arderea unui kg de combustibil lichid cca. 1,1 kg. Evacuarea la cos a acestor vapori de apă sub formă gazoasă implică aruncarea în atmosferă a căldurii lor latente de vaporizare, care este cca. 12 % din puterea calorifică superioară a gazului metan, respectiv de cca. 6 % puterea calorifică superioară a combustibilului lichid. În practică, cantitătile de condensat obtinute sunt ceva mai mici, de cca. 1 kg la 1 m3N de gaz natural. Această căldură poate fi recuperată condensând acesti vapori de apă. Gradul de condensare depinde de constructia si regimul de functionare al centralei.

     O centrala cu condensare este un cazan care răceste gazele de ardere evacuat în atmosferă până sub temperatura punctului de rouă, care pentru gaze provenite din arderea gazului natural este de 57 °C, condensând cât mai mult din vaporii de apă din aceste gaze si recuperând căldura lor latentă de vaporizare. În acest scop centralele din prima generatie au după schimbătorul de căldură principal, care răceste gazele de ardere de la cca. 1200 °C la cca. 150 °C un schimbător de căldură suplimentar, care răceste gazele de ardere sub temperatura punctului de rouă, valoarea dorită fiind de 40 °C. Cu cât răceste gazele de ardere mai mult, cu atât cota de vapori condensati este mai mare si eficienta energetică creste. La centralele din a doua generatie cele două schimbătoare (principal si de condensare) sunt integrate într-o singură unitate.

      Aceste centrale lucrează cel mai bine la temperaturi scăzute ale agentului termic, de 40 °C (tur) / 30 °C (retur), dar sunt eficiente până la temperaturi de retur de 60 °C.

     Datorită temperaturii reduse la care sunt evacuate gazele de ardere, tirajul cosului este de obicei insuficient. Ca urmare, la centrale cu condensare se recomandă varianta cu cameră etansă (tiraj fortat) si producerea apei calde de consum în sisteme cu acumulare.

      Apa rezultată din condensarea vaporilor din gazele provenite din arderea gazului natural este usor acidă, cu un Ph de cca. 4, iar cea provenită din arderea combustibilului lichid este puternic acidă, cu un Ph de cca. 2 si trebuie evacuată separat la canal. Conductele de evacuare trebuie să fie rezistente la acizi. Alte substante poluante, ca plumbul, cromul sau nichelul, au concentratii mult inferioare celor din apa de băut.

     Una dintre cele mai simple scheme posibile este cea care are ca element central rezervorul de acumulare al apei calde de consum, în care apa este încălzită cu ajutorul a două serpentine, una montată în circuitul captatorului solar , iar cealaltă este chiar schimbătorul de căldură pentru prepararea apei calde de consum a centralei. Circulatia în circuitul captatorului solar poate fi naturală, sau fortată prin actiunea pompei. Circulatia în circuitul centralei termice este asigurată de pompa centralei.

     Un sistem mai complex cuprinde un rezervor de acumulare care poate furniza atât apa caldă de consum, cât si agent termic de încălzire cu nivele termice diferite pentru calorifere, respectiv încălzirea pardoselei.

     O altă solutie foloseste apa din rezervorul de acumulare drept apă de alimentare a centralei pentru producerea apei calde de consum. Avantajul acestei solutii este că apa din rezervorul de acumulare se găseste doar la temperatura obtinută prin căldura provenită de la panourile solare, pierderile fiind minime. Dezavantajul acestei solutii este că, fiind de fapt o schemă cu preparare instantanee a apei calde de consum cu sarcină variabilă, necesită o centrală cu flacără modulată. Problemele se accentuează la centralele cu condensare, care au nevoie de apă rece pentru a realiza condensarea, cresterea temperaturii apei de alimentare reducând randamentul lor. Emisiile de noxe rezultate în urma arderii nu trebuie să depăsească valorile cerute de Legea protectiei mediului si conditiile tehnice privind protectia atmosferei. Respectarea specificatiilor este o problemă care persistă în zonele industriale si urbane. Desi s-au conceput arzătoare speciale, asa zise „arzătoare albastre” (engleză - blue burners), cu emisii reduse de oxizi de azot (NOx), apoi arzătoare îmbunătătite, asa zise „arzătoare galbene” (engleză - yellow burners), orice altă îmbunătătire care ar reduce emisiile de noxe este de dorit. Arzătoarele albastre sunt concepute să functioneze cu un mic excedent de aer, de 1,05 – 1,15 , adică cu 5 – 15 % mai mult aer decât cantitatea stoechiometrică necesară arderii combustibilului. Cu cât acest excedent este mai mic, emisiile de NOx sunt mai mici, deoarece concentratia de oxigen este mică, dar este posibil să apară emisii de monoxid de carbon si hidrocarburi nearse, nedorite.

     Proiectarea si realizarea instalatiei de alimentare cu gaz, precum si instalarea si punerea în functiune a centralei pot fi făcute doar de societăti comerciale autorizate de ANRGN pentru a efectua lucrări în instalatii de gaz.

     Instalarea se poate face si în exteriorul clădirilor, dar cel mai obisnuit mod de instalare este în interiorul lor. La instalarea în exterior nu există limitări, însă circuitele trebuie să folosească agenti termici rezistenti la înghet.

     Integrarea în mobilierul bucătăriei a unei centrale termice de perete.

     La instalarea în interior, centralele termice pot fi montate numai în încăperi în care nu există pericol de incendiu, explozie sau intoxicare (asfixiere) a utilizatorilor cu gaze combustibile sau gaze de ardere. Centralele termice cu o putere mai mare de 0,1 Gcal/h pot fi amplasate doar în încăperi cu destinatia exclusivă de sală a cazanelor. Cele cu puteri mai mici pot fi amplasate si în încăperi cu alte destinatii, dacă se asigură aerul necesar arderii, ventilatia, evacuarea totală a gazelor de ardere în atmosferă si există suprafete vitrate sau panouri cu suprafată suficientă, care să cedeze la o suprapresiune de 1180 Pa si să fie orientate spre exterior. Suprafata vitrată trebuie să fie de 0,03 m2 pentru constructiile din beton armat, respectiv de 0,05 m2 pentru constructiile din cărămidă pentru fiecare m3 de volum al încăperii. Dacă sunt montate detectoare de gaz (acest lucru este obligatoriu dacă suprafetele vitrate sunt din sticlă mai groasă de 4 mm sau de constructie specială – geam securizat, termopan) suprafata vitrată poate fi redusă la 0,02 m2 pentru fiecare m3 de volum al încăperii.

    Pentru amplasarea centralelor cu cameră de ardere deschisă trebuie îndeplinite conditii suplimentare: nu pot fi amplasate în băi, iar volumul camerei trebuie să fie de 15 m3 pentru fiecare m3N de debit de gaz instalat, dar minim 7,5 m3 la bucătării si 18 m3 la restul camerelor. Pentru asigurarea aerului necesar arderii trebuie prevăzută o priza neobturabilă de aer proaspăt de dimensiuni corespunzătoare. Centrala termică trebuie racordată la un cos de fum izolat, corespunzător diametrului de evacuare al centralei. Racordul la cos se poate realiza din racord flexibil din aluminiu sau inox, având o lungime de cel mult 3 m. Dacă lungimea racordului este mai mare de 1 m, el trebuie să asigure o pantă de 8 % până la cos. Conditiile suplimentare (volum, cos) sunt foarte greu de îndeplinit în apartamentele din blocurile vechi de locuinte din România, solutia recomandată în acest caz fiind cea cu centrală cu cameră de ardere închisă.

Centrale termice pe lemne Lemnul este cel mai ieftin combustibil. Pentru achizitionarea unei centrale termice care functioneaza pe lemne trebuie sa stiti un lucru cert: consumul de combustibil solid (lemne) depinde de anumiti factori:

- Temperatura de afara.
- Gradul de izolare al casei ( a peretilor exteriori, tavane etc.).
- Inaltimea camerelor.
- Numarul, dimensiunea si tipul ferestrelor aflate intr-o camera.

      Centralele termice (Cazanele) pe lemne ecologice sunt destinate incalzirii caselor, cabanelor sau a altor constructii similare. Centralele termice (Cazanele) pe lemne pot satisface un necesar de caldura a constructiei de 20-70 KW, in functie tip. Centralele termice (Cazanele) pe lemne sunt construite exclusiv pentru arderea lemnelor taiate in bucati. Poate fi utilizat orice tip de lemn uscat. Se recomanda in special butuci cu lungimea de 330, 530, 730 si 1000 mm in functie de marimea centralei termice (cazanului). Pot fi utilizate si lemne de diametru mai mare, sub forma de butuci, dar in acest caz se reduce capacitatea nominala si se prelungeste timpul de ardere. Centrala termica (Cazanul) pe lemne nu este destinata arderii rumegusului si deseurilor mici de lemn. Acestea pot fi utilizate doar in amestec de MAXIMUM 10%. Camera de ardere spatioasa permite introducerea si arderea lemnelor de dimensiuni mari, astfel reducandu-se substantial efortul fizic si timpul necesar pregatirii combustibilului.

     Centrala termica (Cazanul) pe lemne este construita pentru arderea lemnului si functionarea pe principiul gazeificarii, fiind dotata cu ventilator care realizeaza circulatia aerului, respectiv a gazelor de ardere in centrala termica (cazan) pe lemne.

       Ventilatorul poate fi de tip:

- exhaustor de fum
- ventilator de insuflare aer

     Corpul centralei termice (cazanului) pe lemne e confectionat din tabla de otel sudata de 3-8 mm si este format din rezervorul de alimentare cu combustibil care in partea sa inferioara este prevazuta cu piesa ceramica termorefractara cu fanta longitudinala pentru comunicare cu camera secundara. Camera de ardere secundara este si ea dotata cu piese ceramice refractare. In partea posterioara a corpului centralei termice (cazanului) pe lemne se afla un canal vertical de fum prevazut in partea de sus cu clapeta de aprindere. In partea superiora a canalului de fum se situeaza racordul pentru cos. Partea frontala a corpului centralei termice (cazanului) pe lemne este prevazuta cu usa de incarcare combustibil (sus) si usa de curatare a camerei de ardere secundare de cenusa (jos). De asemenea in partea frontala superioara se afla manerul de actionare al clapetei de aprindere. Corpul centralei termice (cazanului) pe lemne este termoizolat exterior cu vata minerala, amplasata sub carcasa de tabla a invelisului exterior a centralei termice (cazanului) pe lemne. In partea superioara a centralei termice (cazanului) pe lemne se afla panoul de comanda. In partea din spate a centralei termice (cazanului) pe lemne se afla canalul de admisie al aerului primar si secundar, prevazut cu clapeta de reglare, comandata de regulatorul de tiraj . Aerul primar si secundar sunt preincalzite la temperatura ridicata. In plus, in aceasta centrala termica (cazan) pe lemne se afla doua bucse de otel speciale pe linga fanta de gazeificare.

       Avantajele centralei termice (cazanului) pe lemne:

    Arderea pe principiul gazeificarii se realizeaza la temperaturi ridicate. Acesta are ca rezultat un consum de combustibil mai scazut si o functionare ecologica. Aerul primar si secundar este preincalzit la temperatura ridicata, ceea ce inseamna ca flacara este calda si stabila cu calitate constanta a arderii. Deservirea centralei termice (cazanului) pe lemne cu exhaustor este placuta si simpla. Usa de alimentare cu combustibil de dimensiune mai mare, permite utilizarea butucilor cu lungimea intre 330-1000 mm, in concordanta cu tipul centralei termice (cazanului) pe lemne. Este de asemenea posibila arderea deseurilor de lemn de dimensiuni mari. Fiecare tip de centrala termica (cazan) pe lemne este echipata cu serpentina de racire, un element de siguranta impotriva supraincalzirii.

      Se recomanda utilizarea lemnelor uscate aproximativ 2 ani in mod natural, cu umiditate de 12-20%, cu puterea calorica 15-17 Mj.kg-1 si cu lungimea butucilor de 330-1000 mm in concordanta cu tipul centralei termice (cazanului) pe lemne. Se pot arde si deseuri de lemn de dimensiuni mari in combinatie (max. 10%) cu lemnul de dimensiuni mari.

    Centrala termica (Cazanul) pe lemne trebuie amplasata in sala cazanelor in care este asigurata admisia aerului necesar arderii. Amplasarea centralei termice (cazanului) pe lemne in spatii locuite (inclusiv coridoare) nu este acceptata. Sectiunea prizei neobturabile trebuie sa fie minim 250 cm2 pentru centralele termice (cazanele) pe lemne cu putere nominala de 20-70 kW.

     Cosul de fum

    Canalul de evacuare al cosului de fum trebuie dimensionat astfel incat prin tirajul sau sa asigure evacuarea gazelor arse din centrala termica (cazan) pe lemne si dispersarea acestora in atmosfera, in orice conditii de lucru. O buna dimensionare a cosului de fum este necesara pentru functionarea corecta a centralei termice (cazanului) pe lemne. Arderea, randamentul cazanului si durata de functionare a acestuia depind de tirajul cosului. Tirajul cosului la randul sau depinde direct de sectiunea, inaltimea si rugozitatea suprafetei interioare a acestuia. In cosul de fum la care centrala termica (cazanul) pe lemne este racordata nu se vor racorda alte aparate. Diametrul cosului nu poate fi mai mic decat diametrul racordului de iesire al centralei termice (cazanului) pe lemne (min. 150 mm), tirajul cosului trebuie sa atinga valorile prescrise, dar nu trebuie sa fie extrem de inalt pentru ca sa nu reduca randamentul centralei termice (cazanului) pe lemne si sa nu influenteze arderea (sa nu rupa flacara). In cazul tirajului ridicat al cosului poate fi instalata o clapeta de reglare a debitului (limitator de tiraj) in canalul de fum, intre centrala termica (cazan) pe lemne si cosul de fum.

      Racordul de fum

   In cazul in care nu este posibila racordarea centralei termice (cazanului) pe lemne direct la canalul de evacuare al cosului, tubulatura respectiva, trebuie sa fie cat mai scurta posibil si sa nu depaseasca lungimea de 1 m, fara suprafata de incalzire suplimentara si sa aiba panta ascendenta. Din punct de vedere mecanic, canalul de fum trebuie sa fie solid, etans si usor de curatat in interior. Canalul de fum nu poate trece prin alte incaperi.

     Diametrul interior al canalului de fum nu poate fi mai mare decat diametrul interior al racordului de gaze arse al centralei termice (cazanului) pe lemne si nu se poate ingusta spre cosul de fum. Nu se recomada utilizarea coturilor. In cazul tirajului ridicat al cosului se poate instala in canalul de fum o clapeta de reglare a debitului sau un limitator de tiraj.

    Trebuie sa stiti insa ca, intr-o centrala cu ardere clasica, fara gazeificare, se pot introduce si lemne “verzi” (neuscate), insa intr-una cu gazeificare va trebui sa se introduca numai lemne uscate (cumparate din timp – 1 an sau 2 inainte).

    Un detaliu important cand decidem sa cumparam o centrala pe lemne este alegerea cazanului. Cazanele au puteri diferite, iar alegerea acestuia se va face in urma unui calcul al necesarului termic al casei/locuintei, calcul pe care il va face un specialist si care depinde de volumul camerelor, de termoizolatia casei si chiar de zona unde este construita locuinta.

      Radiatoarele/caloriferele si conducetele

    Caloriferele (radiatoarele) au si ele o mare importanta, asadar alegerea lor trebuie facuta cu grija. Tevile sau conductele. Cele mai bune, in opinia majoritatii, sunt tevile de cupru, insa sunt si cele mai scumpe. O instalatie pe cupru va fi mult mai costisitoare decat una pe Pex-Al sau polipropilena (pe scurt - PPR). Trebuie stiut ca instalatiile cu tevi PPR nu rezista la temperaturi ale agentului termic mai mari de 90 grade.

      Distribuitoarele

    Ai posibilitatea, optional, sa atasasezi distribuitoare la instalatie (pentru fiecare etaj spre exemplu) cu ajutorul carora poti opri anumite trasee ale agentului termic, spre anumite radiatoare sau camere, cu ajutorul unor robineti.

      Boilerul

     Un boiler cu o capacitate mai mare, va avea nevoie de mai mult timp pentru incalzirea apei din el, insa daca in casa locuiesc mai multe persoane el va fi necesar. Boilerul va fi trecut iarna pe traseul centralei, deci incalzirea lui se va putea face pe lemne, iar vara pe curent, astfel incat sa ai apa calda chiar daca centrala este oprita. Boilerele pot fi in functie de necesitatile clientului de 80 L, 120 L, 150 L, 200 L.