Home
    Produse
    Oferta pret
    Experienta
    Certificare-Calitate
    Contact

Solicita o oferta de pret

 

0728 - 80 30 30

NOU ! Comenzi la domiciliu

S.C. GEOART PIT S.R.L. - Producator tamlarie PVC si Aluminiu cu geam termopan termoizolant, Rulouri exterioare, Usi garaj, Plase insecte, Jaluzele, Geamuri Model – Vitralii, Instalatii termice si sanitare

 
 

Click pentru GALERIE

 

     Centrale Termice pe GAZ  Centralele termice de perete produc agent termic (format din apă si, eventual, antigel) destinat încălzirii, cu o presiune de cel mult 6 bar si o temperatură de cel mult 95 °C. Randamentul lor termic brut trebuie să fie de cel putin 90 % în cazul centralelor fără condensare (cele cu condensare au randament termic brut superior).

     Majoritatea centralelor oferă puteri cuprinse între 5 – 100 kW, însă valoarea cea mai frecventă este de 20 000 kcal/h, adică cca. 24 kW. Deoarece gazul natural are o putere calorifică inferioară de aproape 36,00 MJ/m3N, consumul orar maxim în cazul acestor centrale este de 2,4 m3N/h, care este cota de gaz obisnuită alocată de distribuitorii de gaz din România utilizatorilor individuali de astfel de centrale termice. Această cotă asigură încălzirea unei locuinte de 480 m2. La centralele pe gaz, alimentarea cu gaz se face din retele de presiune joasă, adică la suprapresiunea nominală de 2000 Pa, cu tolerantă între 1500 si 5000 Pa.

     În România o centrală cu o putere termică sub 0,1 Gcal/h (116,3 kW) poate fi amplasată si în încăperi care nu sunt considerate săli ale cazanelor.

     Centrala este formată în principiu dintr-o carcasă fixată pe perete, în care se găsesc: un arzător, o cameră de ardere, un sistem de evacuare a gazelor arse, un schimbător de căldură principal, o pompă de circulatie, un sistem de preparare a apei calde de consum, un robinet cu trei căi, un vas de expansiune, armături (supape, robinete de umplere, golire si aerisire), senzori si electronică de comandă.

     Din punct de vedere al preparării apei calde de consum(= apă caldă menajeră, apă caldă sanitară) ele pot fi cu prepararea instantanee a apei sau cu acumulare (cu prepararea apei în prealabil). Prepararea apei calde de consum se face cu ajutorul agentului termic produs de centrală. În cazul preparării instantanee apa caldă este produsă în momentul aparitiei cererii de consum. Prepararea se face comutând agentul termic de la instalatia de încălzire la un schimbător de căldură cu plăci. Corelarea fluxului termic necesar producerii apei calde cu cel produs prin ardere este dificilă. Există două solutii:

- Se optează pentru un debit de apă fix (cât curge la un robinet) cu o diferentă de temperatură fixă, caz în care automatizarea arzătorului este simplă, dar centrala nu este flexibilă la cererea de apă caldă: poate servi doar un robinet, care nu poate avea debit mic, nu se poate face economie de apă caldă. Solutia este însă ieftină.

- Se optează pentru flexibilitate, ceea ce necesită modularea flăcării (reglarea puterii flăcării prin cantitătile de gaz si aer introduse în camera de ardere), ceea ce conduce la o solutie mai scumpă

     În cazul preparării apei calde în prealabil, aceasta se face într-un vas, încălzit de agentul termic. Solutia este flexibilă, simplă, dar mai voluminoasă si mai scumpă, datorită vasului de acumulare. În plus, din vasul de acumulare căldura se pierde putin câte putin în mediul ambiant, asa că centrala consumă combustibil si în absenta solicitării de apă caldă.

Centralele cu tiraj fortat (zise si cu arzător cu aer insuflat sau cu arzător cu introducere fortată a aerului), tirajul este realizat de un ventilator încorporat. În acest caz aerul necesar arderii este preluat din exteriorul incintei în care este montată centrala, iar gazele produse prin ardere sunt evacuate tot în exterior, de obicei prin racorduri concentrice (cos ventuză). Camera de ardere este închisă (etansă), adică nu comunică cu incinta în care este montată centrala. Ventilatorul este o componentă suplimentară, care scumpeste constructia si care se poate defecta destul de usor. Conditiile de amplasare ale centralei sunt însă mult mai putin restrictive.

Centrale cu condensare Centralele termice în condensare se deosebesc de cele clasice prin consumul redus de energie. Acestea produc cantităti de emisii mult mai reduse comparativ cu centralele asa - numite „clasice”, si dispun de un tub scurt din plastic de evacuare, care permite amplasarea centralei în orice loc din locuintă. Prin arderea unui m3N de gaz natural se produc teoretic cca. 1,6 kg de apă sub formă de vapori, iar prin arderea unui kg de combustibil lichid cca. 1,1 kg. Evacuarea la cos a acestor vapori de apă sub formă gazoasă implică aruncarea în atmosferă a căldurii lor latente de vaporizare, care este cca. 12 % din puterea calorifică superioară a gazului metan, respectiv de cca. 6 % puterea calorifică superioară a combustibilului lichid. În practică, cantitătile de condensat obtinute sunt ceva mai mici, de cca. 1 kg la 1 m3N de gaz natural. Această căldură poate fi recuperată condensând acesti vapori de apă. Gradul de condensare depinde de constructia si regimul de functionare al centralei.

     O centrala cu condensare este un cazan care răceste gazele de ardere evacuat în atmosferă până sub temperatura punctului de rouă, care pentru gaze provenite din arderea gazului natural este de 57 °C, condensând cât mai mult din vaporii de apă din aceste gaze si recuperând căldura lor latentă de vaporizare. În acest scop centralele din prima generatie au după schimbătorul de căldură principal, care răceste gazele de ardere de la cca. 1200 °C la cca. 150 °C un schimbător de căldură suplimentar, care răceste gazele de ardere sub temperatura punctului de rouă, valoarea dorită fiind de 40 °C. Cu cât răceste gazele de ardere mai mult, cu atât cota de vapori condensati este mai mare si eficienta energetică creste. La centralele din a doua generatie cele două schimbătoare (principal si de condensare) sunt integrate într-o singură unitate.

      Aceste centrale lucrează cel mai bine la temperaturi scăzute ale agentului termic, de 40 °C (tur) / 30 °C (retur), dar sunt eficiente până la temperaturi de retur de 60 °C.

     Datorită temperaturii reduse la care sunt evacuate gazele de ardere, tirajul cosului este de obicei insuficient. Ca urmare, la centrale cu condensare se recomandă varianta cu cameră etansă (tiraj fortat) si producerea apei calde de consum în sisteme cu acumulare.

      Apa rezultată din condensarea vaporilor din gazele provenite din arderea gazului natural este usor acidă, cu un Ph de cca. 4, iar cea provenită din arderea combustibilului lichid este puternic acidă, cu un Ph de cca. 2 si trebuie evacuată separat la canal. Conductele de evacuare trebuie să fie rezistente la acizi. Alte substante poluante, ca plumbul, cromul sau nichelul, au concentratii mult inferioare celor din apa de băut.

     La instalarea în interior, centralele termice pot fi montate numai în încăperi în care nu există pericol de incendiu, explozie sau intoxicare (asfixiere) a utilizatorilor cu gaze combustibile sau gaze de ardere. Centralele termice cu o putere mai mare de 0,1 Gcal/h pot fi amplasate doar în încăperi cu destinatia exclusivă de sală a cazanelor. Cele cu puteri mai mici pot fi amplasate si în încăperi cu alte destinatii, dacă se asigură aerul necesar arderii, ventilatia, evacuarea totală a gazelor de ardere în atmosferă si există suprafete vitrate sau panouri cu suprafată suficientă, care să cedeze la o suprapresiune de 1180 Pa si să fie orientate spre exterior. Suprafata vitrată trebuie să fie de 0,03 m2 pentru constructiile din beton armat, respectiv de 0,05 m2 pentru constructiile din cărămidă pentru fiecare m3 de volum al încăperii. Dacă sunt montate detectoare de gaz (acest lucru este obligatoriu dacă suprafetele vitrate sunt din sticlă mai groasă de 4 mm sau de constructie specială – geam securizat, termopan) suprafata vitrată poate fi redusă la 0,02 m2 pentru fiecare m3 de volum al încăperii.

    Pentru amplasarea centralelor cu cameră de ardere deschisă trebuie îndeplinite conditii suplimentare: nu pot fi amplasate în băi, iar volumul camerei trebuie să fie de 15 m3 pentru fiecare m3N de debit de gaz instalat, dar minim 7,5 m3 la bucătării si 18 m3 la restul camerelor. Pentru asigurarea aerului necesar arderii trebuie prevăzută o priza neobturabilă de aer proaspăt de dimensiuni corespunzătoare. Centrala termică trebuie racordată la un cos de fum izolat, corespunzător diametrului de evacuare al centralei. Racordul la cos se poate realiza din racord flexibil din aluminiu sau inox, având o lungime de cel mult 3 m. Dacă lungimea racordului este mai mare de 1 m, el trebuie să asigure o pantă de 8 % până la cos. Conditiile suplimentare (volum, cos) sunt foarte greu de îndeplinit în apartamentele din blocurile vechi de locuinte din România, solutia recomandată în acest caz fiind cea cu centrală cu cameră de ardere închisă.